Ploua, ploua, ploua si pe pamant e apa, apa, apa. Si-mi place sa ma tavalesc prin iarba ei alba, inalta, imi place sa-i rup firele si sa umblu cu ele in dinti. Vapoare plutitoare. Si-ti framanta oasele, si-ti perforeaza tamplele, si-ti zdrobesc retina, si-ti gadila acea mica gaza incandescenta, ori lacusta, ori ce-o fi, care palpita domol in cosul pieptului, adancindu-ti ridurile spumoase. Ca sa-ti lingi buzele de lapte batut si sa-ti musti obrazul din interior, de atata sare bulgaroasa, piele obosita si ganduri piersicoase.
" E-n aer miros de dragoste viu,
si toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător "

dar

tacerea iti este haina claustranta, si te ascunzi dupa necuvinte, iar in tine mucegaieste acel ceva lichid, usturator.